Vulpea isi schimba parul, dar naravul, niciodata! "Alopecie" vine din cuvantul grecesc alopekia [Alopex ("vulpe") + Kia ("bola, scrabie")] si, in zilele noastre, desemneaza absenta sau pierderea parului.
Cauaza alopeciei este adesea ereditara, dar ea poate interveni si ca urmare a anumitor medicamente sau tratamente (chimioterapie, iradiere etc.).
La barbati, alopecia debuteaza printr-o pierdere de par in regiunea tamplelor, apoi inainteaza progresiv spre portiune portiunea frontala mediana, unde parul se rareste si se subtiaza. In continuare, calvitia apare si in crestetul capului (vertex), iar in timp cele doua regiuni se unesc. Formele severe de calvitie (Calvitia hipocratica - NW5 - NW7) ating totalitatea scalpului si nu lasa decat o regiune de par in zona urechilor si pe conturul regiunii occipitale de la baza scalpului.
Chiar daca premisele pentru alopecie sunt clare (tatal, fratii, bunicii suferind de calvitie andro-genetica), nimeni nu poate prognoza incidenta sau varsta la care alopecia va debuta , precum si evolutia sa. Exista persoane la care apare la varste de 25-30 de ani, inaintand rapid pana la grade severe, intr-o perioada scurta de timp, dar exista si cazuri in care alopecia stagneaza dupa o evolutie initiala rapida.
Cauze alopeciei sunt multe si formele de alopecie pot fi clasificate ca:
Alopecie necicatriceala
Este una dintre cele mai comune alopecii, dar vestea buna e ca efectele ei pot fi ameliorate sau vindecate prin tratamente. Uneori, poate regresa de la sine, fara nici un tratament. De altfel, aceasta este si cauza pentru care unii oameni ajung sa creada ca anumite "tratamente miraculoase" functioneaza.
In acest tip de alopecie, foliculul de par are un comportament patologic, dar continua sa fie in viata, insa daca alopecia se extinde pe o perioada indelungata (alopecia androgenetica), foliculii se atrofiaza definitiv, iar tatamentele non-chirurgicale nu mai ajuta la nimic. In aceste forme, doar repopularea cu foliculi sanatosi (transplantul de par) mai poate rezolva problema alopeciei.
Dupa cat de extinsa este caderea parului, se disting alopeciile localizate pe anumite portiuni si alopeciile difuze. Cauzele lor sunt foarte diferite.
Alopeciea androgenetica (androgeno-genetica sau calvitia comuna de tip masculin), este consecinta faptului ca foliculii pilosi din anumite zone ale scalpului au sensibilitate excesiva la actiunea dihidrotestosteronului (DHT). Este cea mai frecventa dintre alopecii. Ea incepe la nivelul tamplelor si in crestetul capului (vertex), unde parul devine din ce in ce mai subtire, pana cand foliculul pilos se degenereaza definitiv. Parul in aceasta zona este inlocuit de puf, unele tratamente non-chirurgicale nefacand altceva decat sa intretina sau sa sporeasca acest puf, iar o intrerupere de 3-4 luni a tratamentului ducand la o pierdere consistenta a acestuia. Acest tip de alopecie priveste, in general, barbatii (de unde si denumirea de alopecia de tip masculin), dar are incidenta si la femei in cazul unor dezechilibre hormonale.
Alopeciile necicatriceale difuze Poate interveni ca urmarea a unui soc nervos, a unui stres puternic de natura afectiva sau profesionala, surmenajului, interventie chirurgicale sau nasterii. De asemenea numeroase medicamente, maladiile infectioase cu febra mare (gripa, infectia bronsica, scarlatina), tulburarile endocrine (diabet, hipotiroidie, hipertiroidie) si bolile metabolice (anemie, carenta de fier, regimul de slabire) sunt responsabile de o cadere difuza a parului. Sunt incidente atat la barbati, cat si la femei. De obicei, alopeciile necicatriceale difuze sunt trecatoare si parul isi reia, de la sine, ciclul normal de crestere.
De asemenea, agresiunile fizico-chimice sunt sunt printre cauzele acetei forme de alopecie:
- excesul de cosmetice
- permanentul
- perierea exagerata;
- folosirea excesiva a placii de par sau a uscatoarelor
- tricotilomania (ticul care consta in smulgerea unor smocuri de par).
Alopecie cicatriceala
Aopeciile cicatriceale sunt caracterizate printr-o degenerare definitiva a foliculilor pilosi. Aceste alopecii sunt fie congenitale (aplazia pielii capului, keratoza pilara decalvanta si atrofianta etc.), fie dobandite, si atunci in urma anumitor boli infectioase (favus, sifilis), autoimune (lupus eritematos, sclerodermie, sarcoidoza) sau metabolice (amiloza), unor dermatoze basicate sau unor cancere (epiteliom bazocelular). Unele raniri (arsura, radiodermie) pot, de asemenea, sa provoace o alopecie cicatriceala.